PROGRAMUL DE GUVERNARE “SUVERANII”

Program de Guvernare al Partidului FORȚA NAȚIONALĂ

Situaţia în care se află România, care de peste 30 de ani este tra­tată în media occidentală drept a doua cea mai săracă ţară din UE, arun­că o imagine sumbră asupra viitorului economiei româneşti.

Scăderea natalităţii ca urmare a lipsei de încredere a populaţiei în econo­mie şi migraţia forţei de muncă ce nu-şi găseşte loc în ţară va depopula România cu implicaţii majore asupra economiei.

Dacǎ Ro­mânia va continua actuala politicǎ de vasalitate faţǎ de puterile strǎine şi nu va acţiona ȋn mod suveran ȋn ce priveşte programele de dezvoltare pe termen mediu şi lung,  studiile efectuate aratǎ cǎ ţara noastrǎ va avea 15 milioane de lo­cuitori în anul 2050, 12 milioane în 2070 şi 8 mi­lioane în 2100  într-un scenariu optimist, cal­cul din care este exclus fenomenul migraţiei, cel vinovat de scăderea cu peste 3 mi­lioa­ne de lo­cui­tori în ultimele trei decenii.

Închiderea sau restrângerea acti­vităţii marilor ȋntreprinderi industriale care funcţionau înainte de ’89, distrugerea sectorului agricol, ȋnstrǎinarea resurselor însoţită de pierderea a zeci sau sute de mii de locuri de muncă, au fost factori majori care au accentuat sau chiar generat fenomenul de depopulare a României.

Lipsa unor politici ale guvernelor care să susţină reindustrializarea şi care să atragă după sine crearea de locuri de muncă pentru pătura de mijloc (conform statisticilor aproximativ 41% din populaţia stabilă are studii medii şi aproximativ 44% are un nivel scăzut al educaţiei) a făcut ca această categorie de populaţie să emigreze cel mai mult şi a sărăcit zonele care erau deja mai puţin dezvoltate decât restul.

Peste trei milioane de români au ales să părăsească ţara pentru a lucra în străinătate, iar statisticile arată că cei mai mulţi dintre cei care au migrat în ultimii ani, preponderent către ţări precum Italia, Spania, Marea Britanie sau Germania provin din zonele mai sărace ale ţării, ȋn special din zonele foste monoindustriale, în care industria a fost desfiinţată sau mai are doar o dezvoltare modestă, sectorul agricol nu prezintă potenţial şi serviciile sunt cu mult sub media naţională.

Permanentizarea migraţiei devine un pericol din ce în ce mai mare de vreme ce avem de-a face cu o populaţie care a emigrat în străinătate şi care nu mai este interesată să revinǎ ȋn ţarǎ.

Creşterea economicǎ ȋnregistratǎ ȋn ultimii ani(pânǎ ȋn 2020) se bazeazǎ ȋn principal pe creşterea salariilor, ȋn speţǎ ȋn sectorul bugetar, care au generat creşterea consumului şi care se regăsesc şi în cheltuielile guvernamentale. PIB-ul ca formulă, include consumul, cheltuielile guvernamentale, investiţiile şi diferenţa dintre importuri şi exporturi. Ȋn România, creşterea cheltuielilor guvernamentale a condus la o creştere a consumului, ceea ce a generat o creştere a economiei(care conţine desigur şi investiţiile şi creşterea exporturilor ȋnregistrate ȋn aceastǎ perioadǎ), dar este o creştere pe datorie şi deficite bugetare pentru că noi cheltuim peste ceea ce obţinem ca venituri din economie.

Capitalismul actual diabolizeazǎ profitul şi exclude total din ecuaţie omul, persoana care realizeazǎ acel profit. Aceastǎ abordare a creat grave dezechilibre ȋn univers, a generat o corupţie la nivel mondial de inimaginat şi a condus la un rǎzboi total pentru acapararea sǎlbaticǎ a pieţelor de desfacere de cǎtre companiile globaliste, cǎlcând ȋn picioare drepturille şi libertǎţile cetǎţeneşti ale diverselor naţiuni. Universul ȋnsǎ tinde natural spre asigurarea echilibrului şi din fericire capitalismul globalist ȋşi trǎieşte ultimele zile. Majoritatea statelor dezvoltate, printre care SUA, China, ţările din zona euro, precum şi statele emergente, traversează ȋn prezent o perioadă de reorientare a creşterii economice, de la cerere externă către cerere internă, adicǎ spre suveranism economic, spre naţionalism economic. România are suficiente bogǎţii materiale şi spirituale care, puse ȋn valoare de cǎtre o conducere formatǎ din patrioţi adevǎraţi, printr-un program de dezvoltare axat pe suveranitate, poate readuce ţara noastrǎ printre cele mai dezvoltate din Europa ȋn viitor. Capitalismul suveranist se bazeazǎ pe resursele interne, atât pe resursele naturale cât şi pe cele umane şi spirituale ale unei ţǎri. România trebuie sǎ redevinǎ stǎpânǎ pe resursele ei naturale şi sǎ asigure şi sǎ sprijine dezvoltarea capitalului românesc.  Cererea internă poate fi susţină fie prin măsuri fiscale, fie prin intrări de capital, capitol care prezintă probleme pentru ţările în curs de dezvoltare dar nu şi pentru ţara noastrǎ. Ȋn momentele de recesiune la nivel global sau regional, aceasta va genera o reducere a exporturilor în toate ţările din regiune şi ȋn aceste condiţii diferenţa mare o va face cererea internă. România are nevoie de o schimbare de paradigmǎ ȋn materie de mǎsuri fiscale, mai exact de o orientare cǎtre mǎsuri fiscale stimulative, care sǎ sprijine direct sau indirect capitalul autohton. Pe lângǎ mǎsurile fiscale principala pârghie prin care poate fi stimulatǎ cererea internă şi implicit creşterea economicǎ susţinutǎ pe termen lung, o reprezintǎ investiţiile ȋn economie, fie ele interne sau externe.

Plecând de la această realitate, partidul Forța Națională consideră este nevoie de un pachet de măsuri care să conducă la relansarea investiţiilor ȋn domenii de interes dar şi strategice, care să asigure ȋn timp independenţa economicǎ,  financiară şi energetică a ţării.

Necesitatea elaborării unei astfel de strategii este mai actuală ca niciodată putând fi sintetizată ȋn:

  1. Renaşterea ȋnvǎţǎmântului naţional.
  2. Reformarea sistemului naţional de sǎnǎtate.
  3. Elaborarea şi implementarea unui plan modern care sǎ aducǎ România pe primul loc ȋn Europa ȋn ce priveşte infrastructura de transport.
  4. Sprijinirea şi dezvoltarea capitalului românesc.
  5. Reindustrializarea ţării, refacerea şi dezvoltarea ţării prin iniţiativa, munca şi cu capitalurile româneşti.
  6. Dezvoltarea pieţei de capital româneşti care trebuie sǎ devinǎ ȋn cel mai scurt timp principala sursǎ de finanţare a companiilor româneşti dar şi a marilor proiecte de infrastructurǎ. Stimularea transferului capitalului românesc de la cei care deţin capitalul(ȋn conturi la bǎncile din România) cǎtre investiţii ȋn economie(cǎtre cei care au nevoie de finanţare – companii şi/sau instituţii ale statului.
  7. Dezvoltarea sectorului agricol. Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din România doar pentru cetǎţenii români sau pentru persoanele juridice a cǎror capital este deţinut ȋn proporţie majoritarǎ de cetǎţeni romǎni.
  8. Protecţia şi siguranţa cetǎţenilor.
  9. Recâştigarea controlului României asupra resurselor naturale.
  10. Obligativitatea deţinerii de cǎtre capitalul românesc a minimum 51% din capitalul instituţiilor financiar bancare din România şi a entitǎţilor reglementate de Banca Naţionalǎ a României şi/sau de cǎtre Autoritatea de Supraveghere Financiarǎ.
  11. Respectarea şi promovarea intereselor româneşti interne şi externe.
  12. Recâştigarea şi consolidarea independenţei economice, energetice şi poltice a României.

 1. Renaşterea învățâmântului național

Partidul FORȚA NAȚIONALĂ consideră că actualul sistem de ȋnvățământ din România este unul falimentar, neperformant, bazat pe cantitate, pe ȋnvățare mecanică, fără o componentă spirituală, un sistem ȋn care copiii, adolescenții și studenții sunt apreciați ȋn funcție de cantitatea de informații memorate, animați fiind doar de aspectul material, fără ȋncredere ȋn forțele proprii, fără un sens viață, fără respect față de ceilalți și față de sine.

Ȋn cei peste 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 au avut loc o serie de așa-zise “reforme” ale ȋnvățământului, care nu au ținut cont de tradițiile și obiceiurile noastre naționale, de istoria noastră, de limba, cultura și literatura noastră, de spiritul nostru național, elemente care definesc identitatea noastră ca țară, ca națiune, ca neam și ca popor. Aceste „reforme” au fost mai degrabă  ȋncercări nereușite de a copia sisteme mai mult sau mai puțin performante din alte țări, fără consultarea celor care participă activ ȋn procesul de educație. Nimeni nu a considerat necesar să consulte măcar Academia Română, cel mai ȋnalt for de știință și de cultură din România, garantul existenţei şi continuitǎţii neamului românesc, a cultivǎrii limbii şi literaturii române, a istoriei naţionale române şi a cercetǎrii ȋn cele mai importante domenii ştiinţifice.

Cel mai important capital este capitalul uman, iar viitorul unei națiuni depinde de sistemul de ȋnvățamânt, de modul ȋn care ne educăm copii pregătindu-i pentru a se dezvolta personal și a avea succes ȋn viață, nu la școală, pentru a progresa. Dar, pentru a avea un sistem de ȋnvățământ bazat pe calitate,  este nevoie ȋn primul rând de investiții. La ce să ne așteptăm când niciun guvern de până acum nu a respectat prevederea din Legea Educației Naționale care spune că: Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv”?. De ce mai avem legi dacǎ tot nu se respectǎ? Conştienţi de criza profundǎ ȋn care se aflǎ ȋnvățământul din România şi de datoria pe care o avem faţǎ de popor şi de ţarǎ, FORŢA NAŢIONALǍ propune un Plan al Renașterii Învățământului Național, alcătuit dintr-o serie de măsuri concrete şi soluţii menite să rezolve problemele şi disfuncţionalităţile din sistem şi sǎ asigure reforma radicalǎ şi ireversibilǎ a ȋnvǎtǎmântului românesc:

Elaborarea celui mai amiţios plan de investiţii privind construcţia de noi unităţi de învăţământ, la toate nivelurile, pe tot cuprinsul ţării. Din 1989 şi pânǎ ȋn prezent nu numai cǎ nu au fost investiţi bani ȋn noi unitǎţi de ȋnvǎţamânt dar au fost desfiinţate o serie de unitǎţi de ȋnvǎţamânt existente. Criza creatǎ de pandemie a demonstrat, dacǎ mai era nevoie, cǎ actuala organizare administrativ-teritorialǎ a unitǎţilor de ȋnvǎţǎmânt este una supraaglomeratǎ, depǎşitǎ, falimentarǎ şi ineficientǎ. Trebuie sǎ investim ȋn unitǎţi noi de ȋnvǎţǎmânt, neaglomerate, care sǎ ofere elevilor toate condiţiile de dezvoltare nerestricţionatǎ a identitǎţii personale, a aptitudinilor şi dorinţelor/viselor la care aspirǎ fiecare tânǎr cetǎţean al României. Este responsabilitatea noastră de a veni cu o reformă radicală a ȋntregului sistem de ȋnvățământ, la toate nivelurile, ținând cont și de posibilitatea apariției ȋn viitor a unor noi situații de crizǎ, indiferent de natura acestora.

Educaţia românească suferă din cauza lipsei de reforme radicale şi mai ales de finanţare, de investiţii în sistem. Peste tot ȋn lume sistemele s-au schimbat și nu se mai concentrează pe examene naţionale, ci pe învăţământul de calitate. Sistemul actual, ȋn care elevii sunt obligaţi sǎ acumuleze foarte multǎ informaţie teoreticǎ ȋntr-o perioadǎ scurtǎ de timp, fǎrǎ posibilitatea de a asimila şi analiza aceste informaţii trebuie ȋnlocuit cu un sistem ȋn care profesorii trebuie sǎ descopere abilitǎţile, pasiunile, talentul şi sǎ ȋncerce să dezvolte capabilităţile elevilor, să-i implice și să-i stimuleze pe elevi, astfel ȋncât ȋnvǎţatul sǎ devinǎ o activitate de plǎcere, bazatǎ pe calitate şi nu pe cantitate.

Este nevoie de o reformare radicală a ȋntregului sistem, pornind de la construirea de noi unități de ȋnvățământ până la o nouă abordare a metodelor de predare și ȋnvățare, bazate pe stimularea creativității, pe deschiderea de noi orizonturi, pe respectul față de ceilalți și față de sine, pe tradițiile și pe cultura noastră națională, un sistem care să-i pregătească și să-i ajute pe tineri să-și găsească rostul lor ȋn viață.

Ani la rând, directorii de școli și inspectorii școlari au fost înregimentați politic și au condiționat nu de puține ori cariera corpului profesoral de favoritisme politice, ceea ce a dus la situația dramatică de astăzi. Politizarea învățământului nu a fost eliminatǎ dupǎ 1989, ci dimpotrivă, a ajuns la un nivel foarte nociv pentru societate. Numirile în funcțiile de conducere, așa-zise concursuri naționale de titularizare care nu sunt accesibile opiniei publice pentru control, chiar şi concursurile de ocupare a diverselor posturi de conducere, se fac aproape exclusiv prin obedienţa faţǎ de factorul politic aflat ȋn acel moment la putere. Din acest punct de vedere FORŢA NAŢIONALǍ propune aplicarea principiului subsidiaritǎţii şi autonomiei pentru fiecare unitate de ȋnvǎţǎmânt din România. Propunem ca alegerea conducerilor unitǎţilor de ȋnvǎţǎmânt preşcolar, şcolar, liceal şi postilceal sǎ se desfǎşoare prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice din cadrul unitǎţilor şcolare respective, şi al reprezentanţilor elevilor din aceste unitǎţi şcolare şi din consiliile acestora.

FORŢA NAŢIONALǍ considerǎ foarte importantǎ redarea demnitǎţii şi a respectului cuvenit pentru meseria de dascăl. Pe de altǎ parte atitudinea societǎţii faţǎ de educaţie, statutul profesorului dar şi ȋncrederea pe care aceştia trebuie sǎ o transmitǎ elevilor şi pǎrinţilor prin nivelul pregǎtirii şi formǎrii lor ca dascǎli, ca modele, sunt elemente ce trebuie sǎ stea la baza adevǎratei reforme a sistemului de ȋnvǎţǎmânt. Una din principalele probleme din zilele noastre este lipsa de respect faţǎ de profesori.

Deosebit de importantǎ este şi relația școală-familie. Părinţii pot contribui în foarte mare măsură la educarea copiilor lor colaborând cu profesorii, ȋnsǎ unii părinţi iau legătura cu profesorii doar atunci când apar probleme grave. Totodatǎ este necesar sǎ avem cadre didactice foarte bine pregǎtite ȋntrucât acestea îi reprezintă pe pǎrinţi din punct de vedere moral iar valorile pe care ei le susţin îi influenţează pe elevi, deoarece, pentru copii, profesorii constituie un model. Tocmai de aceea pǎrinţii ar trebui sǎ colaboreze cu profesorii, sǎ comunice continuu şi sǎ analizeze foarte atent ce ȋnvaţǎ copiii la şcoalǎ. Pe de altǎ parte o problemǎ gravǎ ȋn România, o reprezintǎ plecarea masivă a părinților multor elevi la muncă peste hotare. Elevii rǎmân astfel, ȋn multe din aceste cazuri, de capul lor sau ȋn grija unor bunici lipsiţi de orice autoritate asupra lor, cu efecte dezastruoase pentru viitor.

Asigurarea calității actului de ȋnvǎţǎmânt trebuie sǎ porneascǎ de la stabilirea foarte clarǎ a scopului şi a obiectivelor de învățare pentru fiecare etapǎ a actului educaţional. Adevǎrata reformǎ a sistemului de ȋnvǎţǎmânt se poate face doar prin consultarea celor care participă activ ȋn procesul de educație, a Academiei Române, a asociaţiilor profesionale din domeniu, singurele ȋn mǎsurǎ sǎ vinǎ cu soluţii radicale de elaborare  a unui invǎţǎmânt cu adevǎrat suveran ȋn România.

Copiii nu pot să învețe în acest sistem care le cere doar memorare-redare, ȋn care şcoala te programeazǎ să fii un automat de dat răspunsuri, un sistem care nu pune accent pe dezvoltarea elevului ci pe standardizare şi pe rutinǎ. Manualele şcolare sunt elaborate centralizat, de cǎtre persoane care nu au nicio legǎturǎ cu dascǎlii care trebuie sǎ le punǎ ȋn valoare. Școala de azi te ȋnvață să primești note în funcție de cât de bine reproduci ceea ce ți s-a spus, și atât, fără să-ți permitǎ să asimilezi informațiile și să te ȋnvețe să analizezi aceste informații. Analiza informațiilor este o deprindere pe care, din păcate, sistemul actual de ȋnvățământ nu o cultivă, la niciun nivel.

La sfârşitul anului 2019 Academia Română a dat publicității un punct de vedere privind unele aspecte ale învățământului preuniversitar din România. În documentul respectiv, instituția contestă ideile referitoare la reducerea învățării teoretice și la introducerea unor materii școlare noi, precum Educația financiară, Educația sexuală sau Educația civică. Ȋn comunicatul celui mai ȋnalt for de știință și de cultură din România se aratǎ cǎ „Școala nu trebuie redusă la o instituție de prestări de servicii care livrează ocupanți de locuri de muncă robotizați, limitați. Școala trebuie să-i dea absolventului sentimentul că viața sa are un sens, o motivație culturală, care se concretizează într-o armonie a identității personale și a celei naționale, cu apartenența la cultura europeană și la cea planetară.” Totodatǎ se relevǎ importanţa adoptǎrii unei noi legi a educației naționale, menită să fie stabilă și să cuprindă, mai mult principii decât date concrete şi este propus un set de măsuri care să stabilizeze școala românească și să-i confere perspective bune de dezvoltare. Printre mǎsurile propuse se remarcǎ cele referitoare la oprirea introducerii de noi discipline şcolare,  prin crearea, în cadrul materiilor existente, a noi conținuturi care să răspundă dinamicii societății contemporane(„Astfel, protecția mediului, combaterea poluării se pot studia la Geografie, educația financiară și bancară la Științe sociale și la Istorie (în liceu), educația civică și constituționalismul la Istorie, nutriția sănătoasă, educația igienică și educația sexuală la Biologie, circulația pe drumurile publice la Dirigenție etc. Practic, nu există discipline școlare actuale în cadrul cărora să nu se plieze temele stringente pentru actualitate”) dar şi cele legate de programele şi manualele şcolare(„Pentru ca toate acestea să se poată înfăptui, este nevoie de îndeplinirea foarte multor condiții, între care profesorii buni și manualele bune, dar și schimbarea percepției greșite despre școală, insinuate tot mai mult în spațiul public în ultima vreme:

– programele școlare sau curricula trebuie să fie, în mod categoric, simplificate, la toate materiile; mulți profesori preferă încă să predea mult și neinteligibil, în loc să predea mai puțin și înțeles de toți elevii;

– manualele trebuie să aibă forme coerente și să nu se schimbe an de an; manualele digitale vor înlocui, probabil, în viitor, manualele tipărite, dar scrisul de mână are încă un rol important în societate; preocuparea pentru cantitatea mare de informație trebuie să fie înlocuită cu preocuparea pentru informație clară, echilibrată și corectă;”)

 

     2. Reformarea sistemului național de sănătate

Clinical-Trial-c

Sistemul sanitar din România este cel mai slab din Europa. În ciuda faptului că salariul personalului medical s-a dublat în ultimii ani, ne confruntăm în continuare cu un exod masiv de personal calificat. Medicii bine pregătiți aleg, adesea, să părăsească țară și să lucreze în străinătate, în condiții mai bune și pe salarii mai generoase. De la aderarea României la Uniunea Europeană în 2007, între 15.000 și 20.000 de medici și-au găsit un loc de muncă în altă țară. O treime din posturile disponibile, în special în zona rurală, sunt vacante.

Corupția și lipsa investițiilor sunt încă probleme pregnante ce țin evoluția sistemului medical pe loc. Cea mai îngrijorătoare este însă corupția la nivel înalt. România investește cei mai puțini bani bani în sănătate. Nu a mai fost construit niciun spital de stat nou, de la căderea regimului comunist, sistemul sanitar depășit aduce costuri mai mari de îngrijire a bolnavilor, iar clădirile vechi ce gazduiesc spitalele favorizează infecțiile intraspitalicești, ce au devenit, din nefericire, un fenomen des întâlnit. De acea trebuie elaborat, de urgență, un pachet de legi care să asigure reformarea radicală a sistemului sanitar din România şi elaborarea unui Plan Naţional privind construcţia de noi spitale, pe ȋntreg cuprinsul ţǎrii, moderne, cu toate facilităţile, dotările şi echipamentele necesare desfăşurării în condiţii de siguranţă maximă a activităţii personalului medical şi auxiliar, atât în ce priveşte activitatea curentă cât şi în situaţii de criză. Este nevoie să construim din temelii spitale noi, moderne, ȋn care regulile și procedurile de acces, de tratament, de sterilizare și auxiliare să fie aplicate cu strictețe din prima zi de funcționare. Doar așa contribuția pentru asigurări de sănătate plătită va avea efecte benefice asupra sănătății fiecărui contribuabil ȋn parte și a națiunii ȋn ansamblu.

 

3. Elaborarea şi implementarea unui plan modern care să aducă România pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte infrastructura de transport

infrastructura de transport

Partidul Forţa Naţională propune un concept inovator ȋn ce priveşte infrastructura de transport din România, concept bazat pe integrarea tuturor reţelelor de transport ȋntr-un masterplan care să asigure interconectarea la nivel naţional şi european a tuturor serviciilor de transport atât ȋn ce priveşte transportul de persoane cât şi a celui de marfă. Propunem elaborarea acestui masterplan prin cooperarea tuturor asociaţiilor profesionale şi patronale şi a tuturor specialiştilor care doresc să-şi aducă aportul în realizarea celei mai moderne reţele de transport din Europa. Acest masterplan trebuie sǎ conţinǎ toate detaliile tehnice, juridice, funcţionale şi de interconectivitate a diverselor reţele de transport, indiferent de specificul lor: transport terestru auto, feroviar și feroviar de mare vitezǎ, transport maritim, fluvial şi instalaţii portuare, transport aeronautic şi instalaţii aeroportuare, ȋn fapt un transport bazat pe tehnoligii inteligente, care sǎ ofere cetǎţenilor români economisirea celei mai importante şi mai valoarose resurse din lume: timpul.

Oferta Paridului Forţa Naţionalǎ este una inovotare, pornitǎ de la analiza vieţii de zi cu zi a cetǎţeanului român. Cu toţii pierdem ore ȋntregi din viaţǎ, ȋn fiecare zi, ȋn drumul nostru de la domiciliu spre locul de muncǎ, spre destinaţii de vacanţǎ sau pentru a ȋncheia contracte de afaceri. Prin realizarea unei infrastructuri integrate şi interoperabile, partidul Forţa Naţionalǎ vǎ va asigura mai mult timp pentru al petrece cu familia, cu copii cǎrora trebuie sǎ le asiguraţi o educaţie bazatǎ pe valorile tradiţionale, pentru promovarea culturii şi educaţiei creştine indiferent de cult, mai mult timp pentru dezvoltarea personalǎ, pentru culturǎ, pentru sport, pentru sǎnǎtate, pentru distracţie ȋmpreunǎ cu prietenii şi nu ȋn ultimul rând mai mult timp pentru dezvoltarea personalǎ a fiecarui cetǎţean, scopul final fiind acela de a asigura unitatea tuturor cetǎţenilor indiferentent de naţie, religie, sex şi alte diferenţieri. Paridul Forţa Naţionalǎ este ȋmpotriva oricǎror acţiuni care duc la divizarea şi dezbinarea cetǎţenilor României, la distrugerea credinţei şi tradiţiilor, la promovarea discordiei ȋntre tineri şi vârstnici, ȋntre cetǎţenii rǎmǎşi ȋn ţarǎ şi cei care şi-au ȋncercat norocul ȋn alte ţǎri, ȋntre diverse naţii şi ȋntre diverse confesiuni religioase, ȋntre bine şi rǎu, ȋntre valori şi nonvalori naţionale. România este o ţară binecuvântatǎ de Dumnezeu. Avem bogǎţii materiale şi spirituale pe care nu le are nicio altǎ ţarǎ din lume şi nu trebuie sǎ cerem pomeni de la nimeni.

Partidul Forţa Naţională are profesionişti capabili să asigure finanţarea ȋntregului masterplan integrat privind realizarea celei mai performante reţele de infrastrucuturǎ din Europa şi avem exemple ȋn istoria noastrǎ cǎ se poate sǎ fim cea mai importantǎ naţiune din Europa.

 

4. Sprijinirea şi dezvoltarea capitalului românesc

Sprijinirea şi dezvoltarea capitalului românesc

Capitalul românesc este puternic afectat de măsurile de oprire sau reducere a activităților economice generate de pandemia de coronavirus, dublate de lipsa unor măsuri din partea guvernului de asigurare a finanțării activităților antreprenoriale sau de stimulare a acestora, toate acestea producând grave disfuncționalități și dezechilibre economice care necesită acțiuni concrete și imediate dacă nu vrem să avem un faliment generalizat al economiei  în ansamblu.

  1. De ce are nevoie economia românească și antreprenorii români? De investiții și de finanțare.

Pentru refacerea echilibrului economic, asigurarea finanțării mediului privat românesc și creșterea valorii investițiilor în economia românească, partidul FORȚA NAȚIONALĂ lansează programul “ROMÂNIA CAPITAL 2021” adresat tuturor ȋntreprinderilor active din economia naţionalǎ, indiferent de natura capitalului şi de domeniul de activitate, program destinat finanţării investiţiilor şi asigurǎrii capitalului de lucru, necesare renașterii capitalului românesc, asigurǎrii continuitǎţii activitǎţilor ȋntreprinderilor, relansării economice, menţinerii numǎrului de locuri de muncǎ existent şi creării de noi locuri de muncă. Procedura de acordare a finanțării trebuie să fie una cât mai simplă, nedescriminatorie, fără condiționări excesive, garanții, evaluări sau alte documente birocratice astfel ȋncât ȋntreprinderile să beneficieze cât mai rapid de sumele necesare relansării activităților și va avea următoarele elemente principale:

–     Beneficiarii  mǎsurii de finanţare: Beneficiarii  mǎsurii de finanţare vor fi toate ȋntreprinderile active la data de 01.01.2021 sau la data rezultată după trecerea unui termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, denumită dată de înregistrare, indiferent de natura sau mǎrimea capitalului social şi al domeniului principal de activitate.

–     Modalitatea de acordare a finanţǎrii şi valoarea acesteia:

Fiecare ȋntreprindere va beneficia din partea statului, de o finanţare nerambursabilǎ a capitalului de lucru necesar asigurǎrii continuitǎţii şi dezvoltǎrii acesteia,  sub forma unui aport ȋn numerar la capitalul social al întreprinderii, efectuat la valoarea nominalǎ a pǎrţilor sociale şi/sau acţiunilor aferente capitalului social subscris şi vǎrsat de asociaţi/acţionari și înregistrat la Oficiul Național al Registrului Comerțului la data de înregistrare. Valoarea finanţarii aportului la capitalul social va fi ȋn sumǎ egalǎ cu de 2 ori valoarea capitalului social subscris şi vǎrsat de asociaţi/acţionari la data de înregistrare.

Suma maximǎ a finanţǎrii astfel obţinute de cǎtre o ȋntreprindere în cadrul programului “ROMÂNIA CAPITAL 2021”, indiferent de mǎrimea capitalului social, va fi de 1.000.000,00 de lei.

–     Modalitatea tehnicǎ de acordare şi utilizare a finanţǎrii:

Ȋn vederea obţinerii finanţǎrii, fiecare ȋntreprindere va deschide un cont special purtând denumirea “ROMÂNIA CAPITAL 2020”, cont ȋn care va fi viratǎ finanţarea ȋn baza cǎreia va fi operatǎ majorarea capitalului social al ȋntreprinderii şi din care vor fi efectuate plǎţile ulterioare, până la utilizarea integrală a finanţării acordate.

Fiecare asociat/acţionar va primi cu titlu gratuit sub formǎ de pǎrţi sociale/acţiuni, o cotǎ parte din valoarea finanţǎrii, proporţional cu cota de capital social subscris şi vǎrsat de fiecare asociat/acţionar la data de înregistrare.

Capitalul astfel obţinut de cǎtre fiecare ȋntreprindere va putea fi folosit pentru finanţarea activitǎţii ȋntreprinderii. Vor putea fi efectuate orice plǎţi, cu excepţia plǎtilor privind rambursarea ȋmprumuturilor cǎtre asociaţi/acţionari, persoane fizice sau juridice altele decât instituţiile financiare bancare şi/sau nebancare şi/sau a rambursǎrii anticipate a ȋmprumuturilor contractate cu instituţiile financiare bancare şi/sau nebancare.

Programul “ROMÂNIA CAPITAL 2020” va asigura o infuzie de capital consistentǎ ȋn economia româneascǎ, atât prin sumele finanţate de cǎtre stat dar şi prin sumele cu care asociaţii/acţionarii ȋntreprinderilor beneficiare vor majora capitalul social al ȋntreprinderilor existente pentru a putea beneficia de o finanţare cât mai consistentǎ.

Programul “ROMÂNIA CAPITAL 2021” este singura variantă prin care poate fi asigurată imediat finanțarea activității întreprinderilor din România și creșterea semnificativă a valorii investițiilor directe în economie cu efecte evidente în calculul indicatorilor macroeconomici, întrucât principala problemă a firnelor românești este lipsa surselor de finanțare necesare repornirii activităților. O întreprindere nebancabilă azi va fi nebancabilă și peste o lună în condițiile în care activitatea a fost redusă sau chiar închisă o perioadă de timp. Programul “ROMÂNIA CAPITAL 2021” asigură accesul imediat la finanțare, în mod transparent, egal și nediscriminatoriu, tuturor întreprinderilor care activează în România, fără condiționări, evaluări, garanții sau alte documente birocratice, astfel încât impactul în economie să fie imediat și consistent.

  1. Legea protecţiei operatorilor economici ȋmpotriva abuzurilor instituţiilor statului – este o iniţiativǎ FORŢA NAŢIONALǍ aflatǎ ȋn prezent la Camera Deputaţilor, ca primǎ camerǎ decizionalǎ.

Legea face referire la actele instituţiilor statului cu atribuţii de supraveghere, autorizare sau control a activitaţii operatorilor economici, ȋn urma cǎrora se constatǎ eventuale datorii şi/sau penalitǎţi de ȋntârziere ori se aplicǎ amenzi. Aceastǎ lege nu se referǎ la obligaţiile curente ale agenţilor economici, care sunt obligatorii a fi plǎtite lunar, trimestrial sau anual, dupǎ caz, ci la actele individuale emise de instituţiile statului cu atribuţii de supraveghere, autorizare sau control a activitaţii operatorilor economici, urmare a controalelor efectuate ȋn exercitarea acestor atribuţii. Ȋn esenţǎ legea propune ca ȋn situaţia ȋn care operatorul economic introduce acţiune ȋn instanţǎ, ȋn termen, ȋmpotriva deciziei emise ȋn baza unui act individual emis de o insituţie a statului, introducerea acţiunii sǎ suspende executarea dispoziţiei obligatorii pânǎ la soluţionarea definitivǎ şi irevocabilǎ a cauzei.

 

5. Reindustrializarea țării, refacerea şi dezvoltarea țării prin inițiativa, munca şi cu capitalurile româneşti

bg_site

Ȋn ultimii 30 de ani industria României a fost pusǎ la pǎmânt, a fost distrusǎ de interese strǎine interesului naţional, din pǎcate cu concursul şi cu complicitatea unor cetǎţeni care au pus interesul personal deasupra interesului naţional. Este nevoie de o strategie de reindustrializare  a ţǎrii, strategie care sǎ porneascǎ de la modalitatea prin care România sǎ poatǎ redeveni o forţǎ economicǎ ȋn Europa şi ȋn lume şi nu a şaptea roatǎ lǎ cǎruţǎ. Acest lucru poate fi realizat prin ȋnfiinţarea unor Fonduri Suverane de Dezvoltare şi Investiţii(FSDI).

Dar ce sunt aceste FSDI şi cum pot ele sǎ asigure reindustrializarea ţǎrii, refacerea economiei româneşti şi asigurarea interesului naţional?

Un FSDI este ȋn fapt o societate cu capital integral de stat care pune ȋn practicǎ strategia naţionalǎ de polticǎ internǎ şi externǎ a unui stat, bazându-se pe iniţiativa, munca şi pe capitalurile acelei ţǎri. Atât ţǎrile dezvoltate ale lumii dar şi ţǎrile ȋn curs de dezvoltare au astfel de FSDI prin care ȋşi pun ȋn aplicare atât politicile economice interne cât şi externe ale acelei ţǎri. România nu are ȋn prezent un astfel de fond şi ȋn consecinţǎ este sclava intereselor economice strǎine.

Partidul Forţa Naţionalǎ considerǎ cǎ este obligatorie ȋnfiinţarea a cel puţin douǎ Fonduri Suverane de Dezvoltare şi Investiţii ȋntrucât viitoarele investiţii ȋn sectorul energetic vor trebui sǎ se conformeze obligaţiei de respectare a prevederilor legislaţiei europene referitoare la liberalizarea pieţelor de gaz şi electricitate prin separarea producţiei de distribuţie, care prevede cǎ  trebuie sǎ fie asiguratǎ separarea proprietăţii între companiile de producţie de energie electrică şi cele de transmisie – “ownership unbundling”.

Fondurile Suverane de Dezvoltare şi Investiţii pot acționa ca factori de atenuare a riscurilor naturale contribuind la o bază de capital mai stabilă și la o volatilitate sistemică redusă. Fondurile Suverane de Dezvoltare şi Investiţii pot deveni investitori importanți în economia naţionalǎ şi chiar globală. Ele nu sunt doar o sursă de capital, ci și instrumente de politică internǎ şi externă. Totodatǎ, astfel de fonduri pot fi utilizate atât pentru dezvoltarea pieţei de capital cât şi pentru realizarea unor proiecte mari de investiţii. De asemenea, fondurile pot fi utilizate pentru a controla strategic companii importante din sectoare cheie, cum ar fi piaţa de capital, telecomunicațiile, energia, infrastructura, inteligenţa artificialǎ, etc. Practic, cele douǎ FSDI(sau mai multe) nu vor fi fonduri alternative ci complementare. Ele vor trebui sǎ coopereze şi sǎ-şi coordoneze acţiunile şi strategiile pentru a-şi putea atinge obiectivele şi astfel sǎ contribuie la asigurarea interesului naţional.

Scopul acestor FSDI este de a asigura implementarea strategiilor de reindustrializare a ţǎrii şi a politiciii de investiţii ȋn economia româneascǎ.

Obiectivele acestor FSDI sunt:

–     Reindustrializarea ţării, refacerea şi dezvoltarea ţării prin iniţiativa, munca şi cu capitalurile româneşti;

–     Dezvoltarea pieţei de capital din România, condiţie obligatorie pentru stimularea transferului capitalului românesc de la cei care deţin capitalul(ȋn conturi la bǎncile din România) cǎtre investiţii ȋn economie(cǎtre cei care au nevoie de finanţare – companii şi/sau instituţii ale statului)

–     Respectarea şi promovarea intereselor româneşti interne şi externe;

–     Recâştigarea şi consolidarea independenţei economice şi politice a României.

Partidul Forţa Naţionalǎ propune ȋnfiinţarea  a douǎ FSDI, cu urmǎtoarele caracteristici:

–     Capitalul iniţial va fi constituit şi vǎrsat integral ȋn numerar;

–     Valoarea capitalului iniţial va fi de minimum 5 miliarde lei pentru fiecare fond ȋn parte;

–     Resursele financiare necesare acoperirii vărsămintelor în numerar pentru constituirea capitalului iniţial al celor douǎ FSDI vor fi asigurate printr-o emisiune de titluri de stat cu urmǎtoarele specificaţii:

  • Vânzarea titlurilor de stat destinate obţinerii sumelor de bani necesare ȋnfiinţǎrii celor douǎ FSDI sǎ se efectueze pe piața primară administrată de Bursa de Valori Bucureşti reglementată şi supravegheată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin subscripție publică.
  • Ȋn acest mod vom stimula populaţia sǎ investeascǎ prin intermediul pieţei de capital, rezultatul imediat şi concret fiind creşterea semnificativǎ a numǎrului de conturi individuale deschise la Bursa de Valori Bucureşti şi implicit a a lichiditǎţii. Totodatǎ, aceastǎ operaţiune se va constitui ȋn cea mai amplǎ acţiune de educaţie financiarǎ adresatǎ persoanelor fizice din Români şi de sprijinire a pieţei de capital din România, cu efecte vizibile imediat:

–     creşterea semnificativǎ a numǎrului de conturi individuale deschise la Bursa de Valori Bucureşti dar şi a lichiditǎţii acestei pieţe;

–     un numǎr semnificativ de persoane fizice vor avea acces la dobânzi mult superioare celor oferite de bǎncile existente ȋn prezent pe piaţǎ;

  • Ulterior ȋncheierii operaţiunilor de plasare a titlurilor de stat pe piaţa primarǎ, tranzacționarea titlurilor de stat se va realiza pe piața secundară, administrată de Bursa de Valori Bucureşti reglementată şi supravegheată de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Astfel, investitorii nu trebuie sǎ aştepte data scadenţei pentru a dezinvesti, ci pot face acest lucru oricând doresc pe parcursul perioadei stabilite pentru respectiva emisiune şi vor avea posibilitatea sǎ se familiarizeze şi cu celalte instrumente financiare oferite de piaţa de capital.

Odatǎ ȋnfiinţate aceste FSDI, ele vor fi vehiculele financiare prin care pot fi atrase sumele de bani necesare reindustrializǎrii ţǎrii şi realizǎrii unei infrastructuri de transport moderne, de ordinul zecilor de miliarde de euro. Singura condiţie pentru ca aceste FSDI sǎ-şi atingǎ scopul şi obiectivele propuse este ca implementarea strategiilor sǎ fie fǎcutǎ apelând la profesionişti, punând pe primul loc valoarea profesionalǎ a persoanelor şi nu apartenenţa acestora la un partid sau altul.

 

6. Dezvoltarea pieței de capital româneşti care trebuie să devină în cel mai scurt timp principala sursă de finanțare a companiilor româneşti dar şi a marilor proiecte de infrastructură

capital romanesc

Capitalizarea bursierǎ a pieţelor mondiale de capital, în ansamblul lor, a cunoscut creşteri impresionante în ultimele decade. Majoritatea banilor intraţi pe pieţele de capital sunt încă atraşi de către ţǎrile dezvoltate, ȋnsǎ creşterea spectaculoasǎ a capitalizării la nivel mondial se datorează exploziei burselor din ţǎrile emergente, mai ales în ultimele douǎ decade. Explicaţia faptului cǎ tot mai mulţi bani străini sunt atraşi de bursele din ţǎrile emergente constǎ în avantajele pe care investiţiile pe o asemenea piaţǎ de capital le oferă tuturor pǎrţilor implicate.

Beneficiile pentru investitorii de portofoliu strǎini sunt în principal:

   – randament al investiţiilor superior celor din ţările dezvoltate;

   – beneficiile diversificării riscului, datorită coeficienţilor de corelaţie mici dintre acţiunile ţărilor în curs de dezvoltare şi cele ale ţărilor dezvoltate. Investiţia în pieţele în dezvoltare reduce riscul total al portofoliului, iar diversificarea inter-ţǎri este mai eficientǎ decât diversificarea inter-sectorialǎ.

De cealaltǎ parte, intrǎrile decapital strǎin pe pieţele de capital din ţǎrile în curs de dezvoltare beneficiazǎ şi ele de pe urma intrǎrilor de capital strǎin  pe piaţa de capital. Avantajele lor constau în:

   – Diversificarea surselor de finanţare externă.

   – Scăderea costului capitalului.

   – Stimularea managementului întreprinderilor autohtone prin intermediul surselor private de finanţare.

   – Dezvoltarea şi creşterea eficienţei pieţei de capital autohtone.

România trebuie sǎ facǎ eforturi pentru a atrage investiţiile de portofoliu pe Bursa de Valori Bucureşti, prin ȋnfǎptuirea de reforme structurale, legislative şi economice, prin liberalizarea controlului capitalului şi prin sporirea protecţiei investitorilor pe piaţa de capital. România nu-şi poate permite ca piaţa ei de capital sǎ fie trecutǎ cu vederea, iar factorul politic trebuie sǎ stimuleze investiţiile de capital prin intermediul pieţei de capital pentru a susţine creşterea economicǎ. Piaţa de capital din România are ȋn prezent cel mai mare potenţial de creştere din Europa şi chiar din ȋntreaga lume. De aceea, ȋncurajarea investiţiilor de portofoliu este o alternativǎ sǎnǎtoasǎ la creşterea gradului de ȋndatorare pe alte cǎi.

O piaţǎ de capital sǎnǎtoasǎ este la fel de importantǎ pentru o economie ca şi sistemul bancar. Cu toate acestea, deşi importanţa acestuia din urmǎ este recunoscutǎ, impactul pieţei de capital este mai puţin evident. Fiecare oferǎ servicii diferite, dar importante în aceeaşi mǎsurǎ pentru acumularea de capital şi pentru creşterea productivitǎţii. De aceea, piaţa creditelor nu este, asa acum se crede, un substitut pentru piaţa titlurilor financiare, ci bǎncile şi piaţa de capital au roluri complementare ȋntr-o economie în curs de dezvoltare.

Economia unei ţǎri este influenţatǎ de mǎrimea şi eficienţa pieţei autohtone de capital, dar ȋn principal poate afecta activitatea economica prin crearea de lichiditate. Multe investiţii profitabile cer o blocare de capital pe termen lung, ȋnsǎ investitorii sunt sceptici în a renunţa la controlul capitalului pe perioade lungi de timp.

O piaţǎ de capital lichidǎ reduce riscul plasamentelor financiare şi le face în acelaşi timp mai atractive pentru investitori ȋntrucât deţinǎtorii de active financiare au posibilitatea sǎ le vândǎ repede şi ieftin din punct de vedere al costurilor tranzacţiei, la orice moment, dacǎ piaţa de capital este suficient de lichidǎ. Totodatǎ, ȋntr-o piaţǎ lichidǎ, companiile au acces permanent la finanţare prin creşterea capitalului propriu prin emisiuni de acţiuni. Astfel, prin facilitarea investiţiilor pe termen lung, o piaţǎ de capital lichidǎ ȋmbunǎtǎteşte alocarea capitalului în economia unei ţǎri şi asigurǎ o creştere economicǎ pe termen lung. Mai mult, scǎzând riscul investiţiilor şi sporind în acelaşi timp profitul acestora, o bursǎ de valori lichidǎ poate determina şi o creştere a investiţiilor strǎine de capital ȋntr-o ţarǎ. Ȋn concluzie, o piaţǎ de capital lichidǎ influenţeazǎ pozitiv creşterea economicǎ a unei ţǎri, sau cel puţin o precede.

Atingerea ȋntr-un termen cât mai scurt a acestor criterii de lichiditate, atractivitate, siguranţǎ şi mǎrime a pieţei de capital din România, se poate realiza dacǎ se au ȋn vedere douǎ aspecte principale: ȋnfiinţarea cât mai urgentǎ a cel puţin douǎ fonduri suverane de investiţii şi dezvoltatre şi restructurarea şi reorganizarea Autoritǎţii de Supraveghere Financiarǎ.

Ȋn concluzie, instaurarea unei economii de piață funcţionale în România, bazate pe competitivitate, eficienţǎ, transparenţǎ, productivitate şi care sǎ asigure condiţii egale pentru toţi operatorii economici, indiferent de mǎriimea şi natura capitalului, este condiționată de dezvoltarea pieței de capital din România. Piaţa de capital constituie coloana vertebralǎ a oricǎrei economii şi reprezintǎ cea mai ieftinǎ sursǎ de finanţare atât pentru companii, indiferent de natura capitalului(privat sau de stat) cât şi pentru autoritățile locale, regionale, organisme guvernamentale sau chiar pentru Guvern. Din aceastǎ perspectivǎ, dezvoltarea pieţei de capital din România constituie principalul obiectiv al Programului de Guvernare FORŢA NAŢIONALǍ.

      Bursa de Valori București (BVB) este principalul pilon al pieței de capital din România. Bursa de Valori Bucureşti oferǎ o alternativǎ de finanţare atât companiilor mature, care pot atrage capital pe Piata Principalǎ, precum şi start-up-urilor şi IMM-urilor pentru care a fost creatǎ piaţa AeRO. Pe ambele pieţe pot fi emise acţiuni si obligaţiuniRolul principal al BVB este sǎ faciliteze fluxul de bani dinspre investitori, cei care au capitalul, cǎtre antreprenorii care au nevoie de capital pentru dezvoltare sau cǎtre instituţiile statului care au nevoie de finanţare.

Ȋn viziunea partidului Forţa Naţionalǎ principalele pârghii prin care se poate dezvolta piaţa de capital sunt:

  1. creşterea semnificativǎ a numǎrului investitorilor individuali la Bursa de valori bucureşti, asigurându-se astfel o lichiditate si atractivitate sporitǎ a pieţei de capital din România şi atragerea emitenților privați pe piața principală și pe piaţa AeRO;
  2. educarea şi stimularea companiilor, inclusiv a IMM-urilor ȋn vederea listǎrii şi utilizǎrii soluţiilor de finanțare oferite de piața de capital, ca soluţie complementarǎ la finanțarea de tip bancar care a devenit problematică pentru agenții economici;
  3. debirocratizarea şi simplificarea operaţiunilor intermediarilor din piaţa de capital ȋn vederea digitalizǎrii proceselor operaţionale şi reducerii costurilor administrative ale acestora; reformarea autoritǎţii de supraveghere şi control dupǎ modelul ţǎrilor cu pieţe de capital dezvoltate; creşterea semnificativǎ a numǎrului intermediarilor din piaţa de capital asigurându-se astfel acces ușor, rapid, prietenos și nediscriminatoriu al investitorilor români şi străini, atât în cazul investirii, cât și al dezinvestirii;
  4. emisiuni de acţiuni/vânzǎri ale unor pachete de acţiuni deţinute de stat la mari companii;
  5. emisiuni de titluri de stat pe BVB.;

Principalele propuneri şi iniţiative legislative propuse de partidul Forţa Naţionalǎ pentru dezvoltarea pieţeti de capital din România sunt:

  1. pentru atragerea şi creşterea semnificativǎ a numǎrului investitorilor individuali:
  2. Stimularea investiţiilor directe sau indirecte la bursǎ:

–     Impozit 1% pe castigurile de capital la tranzactiile cu titluri de valoare, fara compensarea pierderilor, si introducerea sistemului de retinere la sursa;

–     Taxe zero pe cupoanele incasate in urma investitiilor in obligatiuni listate la BVB

–     Excluderea veniiturilor din investitii ȋn titluri de valoare (cǎştiguri de capital, dividende, cupoane) din calculul plafonului de 12 salarii minime brute pentru stabilirea obligaţiei de a plǎti CASS.

  1. Stimularea schemelor voluntare de pensii private

–     Introducerea unui nivel de deductibilitate de 10% din salariul brut pentru contribuţiile la shemene de pensii voluntare, cu nivel minim de 1200 eur/an, plǎtit fie de angajat fie de angajator;

–     Setarea unui nivel de 3% din salariu brut, contribuţie default din partea angajatorului ctre o astfel de schemǎ, pentru orice nou angajat, cu opţiunea dat angajatului de a face opt-out;

–     Taxe zero pe dividendele sau cupoanele ȋncasate ȋn cadrul acestor scheme.

  1. pentru stimularea companiilor, inclusiv a IMM-urilor ȋn vederea listǎrii şi utilizǎrii soluţiilor de finanțare oferite de piața de capital:

–     Tax credit de 1% din valoarea emisiunii pentru emisiunile publice de bonduri corporative la BVB;

–     Tax credit de 5% din valoarea emisiunii pentru emisiunile publice de acţiuni la BVB.

  1. pentru creşterea numǎrului de intermediari pe piaţa de capital:

    debirocratizarea şi simplificarea operaţiunilor intermediarilor din piaţa de capital ȋn vederea digitalizǎrii proceselor operaţionale şi reducerii costurilor administrative ale acestora;

–     reformarea autoritǎţii de supraveghere şi control;

–     creşterea semnificativǎ a numǎrului intermediarilor din piaţa de capital asigurându-se astfel acces ușor, rapid, prietenos și nediscriminatoriu al investitorilor români şi străini, atât în cazul investirii, cât și al dezinvestirii:

O importanţǎ deosebitǎ o reprezintǎ separarea activitǎţii de reglementare şi supraveghere pentru piaţa de capital, piaţa asigurǎrilor şi piaţa fondurilor de pensii private. Reglementarea şi supravegherea integratǎ a celor trei sectoare (piaţa de capital, asigurǎri şi pensii private) a condus la o funcţionare greoaie a ȋntegului mecanism, la mai multǎ birocraţie şi la un proces viciat de luarea deciziilor, din cauza caracteristicilor foarte diferite ale sectoarelor. Astfel, s-a constatat o lipsǎ de corelare a activitǎţii de reglementare integratǎ cu cea de reglementare la nivelul sectoarelor, cel puţin pentru Sectorul Instrumentelor şi lnvestitiilor Financiare. Legislaţia aferentǎ celor trei sectoare este foarte complexǎ iar unificarea acestor sectoare sub conducerea unei megainstituţii de reglementare şi control nu reduce problemele şi disfuncţionalitǎţile din sistem ci din contrǎ. Le multiplicǎ. Totodatǎ, datoritǎ suprareglementǎrii pe cele trei sectoare, activitatea de autorizare este mult ȋngreunatǎ ajungându-se la ȋntârzieri şi amânǎri inacceptabile care innduc creşteri nejustificate ale costurilor administrative pentru agenţii economici activi ȋn aceste sectoare, rezultatul fiind regresul activitǎţii econimice pe aceste sectoare şi progresul şi dezvoltarea acestora.

 

7. Dezvoltarea sectorului agricol. Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din România doar pentru cetățenii români sau pentru persoanele juridice a căror capital este deţinut în proporție majoritară de cetățeni români

Dezvoltarea sectorului agricol

Sectorul agricol din România a fost supus sistematic dupǎ 1989 unui atac al forţelor strǎine şi a celor interne aservite intereselor strǎine, având ca scop distrugere familiei ţǎrǎneşti şi a fermelor tradiţionale româneşti dar şi acapararea unor suprafeţe imense de terenuri agricole de cǎtre strǎini şi obligarea tǎranului român la a migra spre zonele urbane sau ȋn strǎinǎtate.

Este deosebit de importantǎ refacerea, sprijinirea şi subvenţionarea fermelor tradiţionale româneşti, a fermelor familiale mici şi mijlocii. Totodatǎ trebuiesc create programe de sprijinire a asocierii producǎtorilor agricoli ȋn cooperative agricole şi de acordare de subvenţii pentru produsele agricole biologice.

Vom instaura prin lege dreptul de proprietate asupra oricǎrui teren aflat pe teritoriul României doar pentru cetǎţenii români sau pentru persoanele juridice a cǎror capital este deţinut ȋn proporţie majoritarǎ de cetǎţeni romǎni.

Reȋnfiinţarea Bǎncii Agricole ca structurǎ economicǎ financiarǎ dedicatǎ ȋn principal finanţǎrii activitǎţilor agricole şi ȋn special asigurǎrii serviciilor financiar bancare pentru ţǎranii români.

 

8. Protecția şi siguranța cetățenilor

Protecţia şi siguranţa cetǎţenilor

Gestionarea eficientă a unor situații de urgență și asigurarea continuității activităților social-economice în perioade de criză poate fi realizată  prin asigurarea unui cadru organizatoric adecvat analizării din timp a problemelor și disfuncționalităților care pot apărea în astfel de situații și elaborării de soluții și standarde care să asigure continuarea tuturor activităților vieții economice și sociale.

În acest sens vom iniția o lege privind înființarea Autorităţii Naţionale pentru Situaţii de Urgenţă(ANSU), autoritate care va avea ca obiective principale elaborarea de reguli, proceduri și standarde obligatorii, pentru asigurarea continuităţii activităţilor socio-economice în situaţii de criză, provocate de catastrofe naturale, calamităţi, epidemii, pandemii, arme biologice, chimice sau de altă natură, etc. Autoritatea Naţională pentru Situaţii de Urgenţă va fi înfiinţată ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, aflată sub controlul Parlamentului. Conducerea ANSU va fi alcătuită din specialişti din diverse domenii, cu experienţă în gestionarea situaţiilor de criză enumerate mai sus. ANSU va fi condusă de un Consiliu format din 13 membri: 7 membri executivi, respectiv, un preşedinte, un prim-vicepreşedinte şi 5 vicepreşedinţi, precum şi 6 membri neexecutivi. Aceştia vor fi numiţi de către Parlament.

De ce este nevoie de o autoritate nouă care să gestioneze situațiile de urgență și care să se afle sub controlul Parlamentului? Pentru că actuala formă de organizare a Inspectoratelor pentru Situații de Urgență, atribuțiile stabilite prin legislație și acțiunile ȋntreprinse, inclusiv ȋn criza sanitară generată de epidemia de COVID-19, s-a dovedit ineficientă iar măsurile privind restrângerea drepturilor si libertăților fundamentale ale cetățenilor ridică mari probleme de constituționalitate și legalitate. Pe de altă parte, Constituția României prevede că exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale nu poate fi restrâns decât prin lege și că singura autoritate legislativă a țării este Parlamentul. Totodată, este nevoie de o autoritate care să fie investită prin lege cu atribuții privind elaborareași aprobarea regulilor și procedurilor ce trebuiesc urmate în situații de urgență, definirea clară a acestor de tipuri de situații, stabilirea drepturilor și obligațiilor dar și a sancțunilor aplicabile pentru fiecare situație în parte, astfel încât să fie asigurată continuitatea desfășurării tuturor activităților economice, sociale, culturale, religioase, sportive, educative, etc. pe toată durata menținerii situației. Drept urmare, rolul Autorităţii Naţionale pentru Situaţii de Urgenţă trebuie să fie unul preventiv, de reglementare, control, dispunere de măsuri și de sancțiuni. Desigur, vremurile de criză impun soluții excepționale, precum cele privind restrângerea temporară a unor drepturi și libertăți. Ele vor putea fi propuse de Autoritatea Naţională pentru Situaţii de Urgenţă ȋnsă vor trebui aprobate prin vot de către Parlament.

Este importantă înfiinţarea unei astfel de autorităţi independente şi cu atribuţii bine definite, pentru ca orice situaţie de criză din viitor să ne găsească pregătiţi, să putem reacţiona imediat și eficient ȋn astfel de situații dar şi preventiv, să fie asigurate toate instrumentele de reacție în astfel de situații, pornind de la proceduri, reguli de funcționare și/sau autorizare a desfășurării activităților, până la asigurarea materialelor, aparaturii, echipamentelor, infrastructurii necesare, astfel încât să fie creat un cadru unitar de acţiune pentru toate domeniile vieţii sociale şi economice, care să asigure continuitatea tuturor activităţilor. Analiza problemelor și disfuncționalităților ce pot apărea în astfel de situații, găsirea soluțiilor și elaborarea regulilor și procedurilor ce trebuiesc aplicate într-un domeniu anume, se va realiza în cooperare cu specialiștii și reprezentanții instituțiilor și ai asociațiilor care activează în domeniul respectiv. În acest fel se va o evaluare a riscurilor pentru fiecare situație în parte iar schimbul de bune practici și de experiență va asigura planificarea pregătirii și reacției, va furniza cadrul necesar pentru elaborarea planurilor la nivel național împotriva diferitor tipuri de amenințări (pandemie, situații determinate de agenți biologici sau necunoscuți, accidente cauzate de agenți chimici, evenimente naturale legate de mediu sau acte deliberate, etc.), va facilita interoperabilitatea planurilor naționale, furnizând mecanisme de coordonare și analiză și instrumente de comunicare, în așa fel încât astfel de situații să poată fi detectate, evaluate, raportate și să se reacționeze imediat la situația de urgență creată.

 

9. Recâştigarea controlului României asupra resurselor naturale

Recâştigarea controlului României asupra resurselor naturale

Bogăţiile de orice naturǎ ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului român. Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate doar companiilor al cǎror capital social este deţinut ȋn proporţie de cel puţin 51% de cǎtre cetǎţeni români sau de cǎtre statul român ȋn mod direct sau indirect. De asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. Exploatarea acestora va putea fi efectuatǎ doar de cǎtre companii cu capital românesc ȋn proporţie de cel puţin 51%.